Pe ”ei” i-am găsit împreună,
Înlănțuiți într-un dans irațional, aproape imaginar,
Două simboluri regăsite, ținându-se de mână
Ca o ”ie” țesută măiastru
Cu fir de mărgăritar.
Surâsul ”ei” transcendental,
Un șir de trăiri cultivate asemeni
Sorocului fatal
Al fraților magici
Ce nu-s tripleți, dar nici gemeni.
Am vrut să m-arunc între ”ei” solitar,
Să mă prind exponent într-un joc ezoteric,
Să mă pierd de trecut,
Să mă scurg pe cadran secundar
În întuneric.
Ce bine că e,
Ce mirare că i
S-a dezvoltat un complex
Al poetului ce nu se poate căi
Nici de cântece diferite,
Nici de conjugări netrăite.
După lungi tachinări,
După scene pedante,
Ne rămân destinate profetic două constante:
Iubire și emoție, emoție și iubire,
i și e, e și i
Contopire…
Pitești, 26 mai 2018
Like & share
